Sunt momente în care corpul pare să ne tragă brusc pe marginea drumului, fără să ne ofere prea multe explicații. Unii spun că „le fuge pământul de sub picioare”, alții că simt că „li se învârte totul în cap” – și de multe ori, investigațiile medicale nu aduc un răspuns clar. Nu este nici urechea internă, nici tensiunea arterială, nici altceva ce să apară pe analize. Dar amețeala e acolo. Vertijul e acolo. Și mai ales, sentimentul că „ceva nu e în regulă” persistă.
Am întâlnit de-a lungul timpului oameni care au trecut prin astfel de stări – și nu doar o dată. Și pot să îți spun, din tot ce am văzut și am trăit în lucrul cu corpul și cu oamenii, că uneori aceste amețeli nu sunt doar o dereglare fizică simplă, ci sunt semnul unui sistem nervos care e suprasolicitat, obosit sau complet dezechilibrat.
Gândește-te puțin: în viața de zi cu zi trăim într-un haos de informație, stres, presiuni și alegeri rapide. Iar sistemul nostru nervos – mai ales componenta lui autonomă, cea care ne reglează fără ca noi să conștientizăm – ajunge să funcționeze aproape constant în modul „alertă”. Și când e prea mult, corpul începe să dea semne. Iar vertijul și amețeala pot fi exact astfel de semne.
În terapia Bowen, lucrăm nu doar cu mușchi și articulații. Lucrăm cu răspunsuri. Lucrăm cu sistemul nervos într-un mod blând, dar profund. Ceea ce mi se pare extraordinar este că, în multe cazuri, corpul nu are nevoie de intervenții dure ca să se repună pe linia de plutire – are nevoie să fie ascultat, să i se ofere spațiu și timp, să i se respecte ritmul.
Am avut, de exemplu, o persoană care ajunsese la mine după multe consultații medicale și tratamente care nu schimbaseră mare lucru. Avea acele stări de amețeală care apăreau din senin și o făceau să se simtă vulnerabilă, nesigură chiar și când mergea pe stradă. La prima ședință de Bowen, a fost sceptică. Nu simțea că se „lucrează” suficient. Dar ceva în ea a simțit să revină. După a doua ședință, amețelile s-au estompat. După a patra, nu mai apăruseră deloc. Corpul ei avea nevoie să i se dea voie să se regleze singur – avea nevoie de altfel de intervenție, una care nu forțează, ci facilitează.
Sistemul nervos, atunci când e dezechilibrat, poate crea simptome fizice care par să nu aibă legătură între ele – amețeli, insomnie, oboseală profundă, senzație de dezechilibru emoțional. Dar toate acestea sunt expresii ale unui dezechilibru subtil, care se cere recunoscut și susținut.
Terapia Bowen nu vine cu promisiuni rapide, dar vine cu ceva mai valoros: creează contextul în care corpul tău își poate aminti cum să se echilibreze singur. Și odată ce corpul își amintește, începe transformarea.
Așadar, dacă te confrunți cu stări de vertij sau amețeli fără o explicație clară, ia-le ca pe o invitație. O invitație din partea corpului tău de a încetini, de a-ți îndrepta atenția spre interior și de a-i oferi acel sprijin subtil, dar esențial. Pentru că, uneori, echilibrul nu se găsește într-o pastilă sau într-un diagnostic, ci într-o terapie care lasă loc pentru ascultare, pentru tăcere și pentru vindecare reală.